Strunguri – scule pentru prelucrarea prin strunjire

Masinile-unelte strunguri pentru prelucrarea metalului sunt utilizate pentru realizarea aplicatiei de strunjire cu ajutorul unor scule aschiatoare.

Cele mai folosite scule la prelucrarile de strunjire sunt cutitele de strung.

Dupa cum varietatea prelucrarilor executate pe strunguri este foarte mare, la fel si cutitele sunt foarte numeroase si greu de inclus toate intr-o clasificare.

Dupa constructia cutitului, se deosebesc cutite cu cap drept (figura a) sau cu cap cotit (figura b).

Dupa pozitia taisului principal, cutitele pot fi pe dreapta (figura d), care sunt mai numeroase, si pe stanga (figura c).

Dupa felul suprafetei prelucrate, cutitele de strung pot fi: pentru exterior (figura f) si pentru interior (figura e).

Pentru strunjirea la interior se folosesc si cutite montate pe o bara portcutit speciala pentru tipurile de strunguri aferente.

In afara de operatia de strunjire propriu-zisa, pe strunguri se mai pot executa si alte prelucrari pentru care se utilizeaza burghie de diferite tipuri, tarozi, alezoare, filiere etc.

Strunguri – fixarea piesei de prelucrat

Piesa ce urmeaza a se prelucra pe strunguri se fixeaza intr-un dispozitiv tinandu-se cont de forma si dimensiunile ei.

Cel mai des se foloseste sistemul de fixare a pieselor in universal. Universalul este un dispozitiv de fixare prevazut de obicei cu trei bacuri.

Cele trei bacuri 1 se deplaseaza in canalele din corpul 2 al universalului, fiind antrenate de filetul plan 5, de pe fata frontala a rotii dintate 3 care, la randul ei, este antrenata de pinionul conic 4.

Universalul (figura g) este montat pe capatul axului principal prin insurubare. Acesta este principalul mod de fixare a universalurilor pe strunguri pentru metal.

Piesa 1 se poate fixa in universalul 2 prin rezemare pe fata frontala a universalului, cand are diametrul mai mare decat alezajul (gaura centrala) arborelui principal 4 (figura h) sau poate trece prin universal si alezajul arborelui principal (figura i).

Strangerea se executa cu ajutorul bacurilor 3.

Pentru fixarea pe strunguri a pieselor de prelucrat se mai utilizeaza universalurile cu patru bacuri sau cu doua falci si platourile la care falcile sunt actionate individual.

Pentru prelucrarea pieselor de lungime relativ mare se utilizeaza prinderea intre varfuri (figura j).

Piesa de prelucrat 1 este asezata intre varful 2 (din axul principal) si varful 3 (din pinola papusii mobile).

In acest caz, piesele de prelucrat pe strunguri sunt antrenate in miscare de rotatie prin intermediul inimii de antrenare 4, care este fixata pe capatul piesei cu surubul 5, iar la capatul opus al acesteia intra in canalul din flansa 6, montata pe axul principal al strungului.

Varfurile de centrare 2 si 3 se introduc in gaurile de centrare ale capetelor piesei de prelucrat (figura k).

Daca rigiditatea pieselor este prea mica, acestea se pot sprijini in timpul prelucrarii cu ajutorul lunetelor mobile (figura l), care se fixeaza pe caruciorul modelelor de strunguri, sau cu ajutorul lunetelor fixe (figura m), care se fixeaza pe batiu.

Strunguri – fixarea cutitelor

Cutitul 1 (figura n) se fixeaza in portcutitul 3 cu suruburile 2, astfel incat varful lui sa se gaseasca la inaltimea axei piesei de prelucrat 4.

Pentru asezarea cutitului la inaltimea necesara, de obicei, se folosesc placute de reglare care se aseaza sub cutit.

Aceasta inaltime la care se fixeaza varful cutitului se verifica dupa varful din pinola papusii mobile sau cu ajutorul unor sabloane.

Pentru exploatarea corespunzatoare a masinilor-unelte strunguri este necesara utilizarea de scule pentru strunjire si pentru fixarea piesei specifice aplicatiei.